Ganduri

April 9, 2015

Cum ar fi?

 

             Să mă iubească vreodată cineva aşa cum nu mi-aş fi putut vreodată imagina că se poate iubi?!

            Va exista vreodată o persoană care să mă aprecieze pe mine şi tot ceea ce fac; să nu uite niciodată să mă cucerească şi să mă ajute să mă ridic de fiecare dată când sunt la pământ?!

            O vreau, să simt că sunt complet, să ştiu că undeva e cineva care printr-o privire şi un zâmbet jucăuş mă face să uit de toate problemele, fie ele importante sau prosteşti!

            O vreau, să simt că aparţin cuiva şi cineva îmi aparţine mie şi împreună suntem unu, nu doi. Suntem diferiţi, dar privim împreună în aceeaşi direcţie spre un viitor în care să creştem împreună şi să fim mai buni, mai înţelepţi, mai răbdători, mai nebuni, mai fericiţi decât am fi crezut că e posibil!

            Te iubesc, oriunde ai fi, te vreau şi te aştept!

            .

            Te rog! Nu fi ca toate celelalte!

             Nu aş putea suporta una ca asta!

            Fii bună!

            Fii atentă!

Apreciază orice gest mărunt şi orice cuvinte frumoase ori declaraţie, care oricât de lipsită de importanţă ţi-ar părea, vine din inimă şi cu toată sinceritatea din lume.

Dacă îţi pasă de mine, arată-mi!

Dacă mă iubeşti, mai întâi spune-mi, apoi demonstrează-mi că aşa e!

Nu te grăbi! Cunoaşte-mă, întreabă-mă despre orice, demonstrează-mi că vrei să mă cunoşti întru totul, că te interesează tot ce mă privește!

Respectă-mă, iar atunci te voi aprecia mai mult decât dacă mi-ai oferi orice alt lucru.

Draga mea, ai răbdare cu mine pentru că știu că nu sunt perfect, am defectele mele, dar te voi iubi din tot sufletul și voi fi alături de tine mereu!           

 

                    Toate începuturile te marchează și ramân întipărite în memorie și în înimă și oricât de mult timp ar trece nu li se diminuează importanța.

                    Prima iubire, primii fluturi în stomac, primul sărut, prima noapte (nu trebuie să fie neapărat noapte, dar e mai poetic aşa) de dragoste.

Oh, dar cum doare prima dezamăgire, într-o poveste de iubire pe care o vedeai perfectă în toată imperfecţiunea ei, trăiai într-o vis, în care nu era loc de gri, sau de negru, poate doar de puţin alb care să aducă lumină şi stălucire visului tău frumos.

Prima dezamăgire, sau cum se spune că prima tăietură e mereu cea mai adâncă (sau poate doar aşa o simţim) te ia mereu pe nepregătite şi vine ca un tâlhar să îţi fure magia din poveste , dar şi iubirea din viaţa ta. Mai bine m-ai omorî acum, că nu credeam că doare atât de tare! Oricât de mult ai analiza şi te-ai gândi şi ai întoarce-o pe toate părţile tot nu ai să ghiceşti cum şi sub ce formă vine acest Spintecător numit „dezamăgire”.

Şi simţi cum se apropie, îi simţi suflarea îngheţată pe ceafa ta, te trec fiori, dar tot nu vrei să crezi că se apropie. Oricum, e prea târziu să mai faci ceva, o simţi când deja e prea aproape, nu poţi fugi, nu poţi scăpa.

Şi te minţi că nu e chiar atât de grav pe cât te-ai fi aşteptat (pentru că de obicei simţi că se furişează în lumea ta de vis), dar nu! De fapt, e mult mai grav, şi rana e mult mai adâncă decât vrei, decât îţi permiţi să recunoşti.

Aşa că te minţi, şi faci haz de necaz, şi zici că nu e sfârşitul lumii, dar de fapt simţi că e…

Şi când eşti singur, tu cu tine, te prăbuşeşti, şi doar lacrimile îţi mai mângâie obrajii loviţi de pălmile îngheţate ale crudei dezamăgiri, şi speri să treacă, să uiţi, să nu îţi pese, să te întorci la ce a fost înainte,  dar oare e posibil?

 

 

 Iubirea….grea treabă

 Cum iubesc?

 

Cum iubesc?

Simplu, complet, imperfect, aşa cum ştiu eu mai bine.

Iubesc cu toată fiinţa mea, atât de profund încât uneori uit de mine şi mă pierd în adâncimea sentimentelor mele.

Iubesc egoist.

Vreau totul.

De ce?

Pentru că ofer totul!

Mă sperie sentimentele mele şi totuşi mă arunc cu capul sau, mai degrabă, cu inima înainte uitând şi ignorând raţiunea care urlă din toţi plămânii „Opreşte-te! Nu te grăbi! Vei suferi iar!”. Poate are dreptate… Mai mult ca sigur are dreptate…

Dar cui îi pasă de asta când simţi dragostea în fiecare celulă din corpul tău?!

Cui îi pasă de suferinţă când pluteşti printre nori şi eşti îmbătat cu iubire?!

Şi da… Sigur suferi la un moment dat… N-ai cum să nu suferi… Dacă nu suferi înseamnă că nu iubeşti sau n-ai iubit complet!

Când iubeşti eşti expus, eşti vulnerabil şi totuşi eşti puternic. Nu? Sau aşa te simţi, mai ales atunci când te şi simţi iubit!

Când simţi că tu contezi pentru cineva, în special când acel cineva e persoana care e centrul universului tău, soarele în jurul căruia gravitează totul: toate gândurile, toate sentimentele, toate temerile, toate planurile… TOT!

De fapt la asta se rezumă iubirea de care spuneam. Acea iubire completă… E tot!

Tot ce ai nevoie ca viaţa ta să aibă sens, să simţi că trăieşti nu doar că exişti.

E chiar TOT…

Dar şi când nu mai e…

Atunci rămâi chiar cu nimic…

Mai puţin decât nimic, pentru că rămâi cu un gol, un gol dureros care ştii că nu exista cândva şi e şi mai dureros pentru că ştii cât erai de complet când aveai tot, şi iubeai tot.

Oricum, există un echilibru, şi e firesc să fie aşa, daca nu, am trăi în haos, haos care oricât de palpitant ar părea nu îţi poate aduce liniştea pe care ţi-o oferă certitudinea faptului că există un echilibru: unde e plăcere, e şi durere; unde e bucurie, e şi tristeţe sau suferinţă; dar mai ales că întotdeauna, şi repet, întotdeauna, după furtună iese mereu soarele!

Fiindcă nimic nu e etern. De aceea bucură-te de tot ce e frumos şi preţuieşte fiecare clipă care îţi aduce fericire, dar şi când treci prin momente grele, nu dispera! Zâmbeşte şi aminteşte-ţi că : That too shall pass!

Acum însă, îmi doresc ca ceea ce simt în aceste momente să nu dispară niciodată! Fericirea aceasta şi iubirea aceasta nu pot fi descrise prin cuvinte, pot fi doar simţite, trăite şi preţuite!

Mă rog doar ca fiecare om să simtă măcar asta, deoarece sunt convins că dacă există ceva care ar putea face lumea asta mai bună e exact sentimentul acesta!

Because:

 Vorba unui mare artist si unui prieten desavârșit

LOVE IS THE ANSWER! 🙂

 

2 Responses to “Ganduri”

  1. Somebody

    Ma bucur ca ti-ai gasit in sfarsit jumatatea daca chiar asa e cu adevarat si esti fericit ..oricum era cazul pentru ca esti un om deosebit si meriti tot binele din lume asa om ca tine mai rar..si putini ajung sa te cunoasca sa stie ceea ce esti nu ceea ce pari pentru ca e o mare diferenta..intotdeauna te-am apreciat si imi pare rau ca nu am facut ce trebuie atunci cand era momentul potrivit , tot am amanat , am facut greseli, am ales gresit chiar daca nu e bine pentru mine, trebuia sa ascult si de altii si sa fac lucrurile asa corect cum trebuiau sa fie. Chiar daca mi-as dori sa te mai vad sau sa te aud macar sa imi povestesti putin din viata ta cum e acum viata ta alaturi de cineva stiu ca nu se poate , acum probabil esti in al noualea cer esti fericit nu ai nevoie de trecut oricum vreau sa stii ca niciodata nu te voi uita chiar daca tu ma vei uita pe mine sau nu vei mai vrea sa vorbim vreodata pentru ca stiu ca am gresit si te-am dezagamit poate tu vroiai ceva si nu mi-am dat seama cu adevarat..imi pare foarte rau dar asta e nu pot da timpul inapoi. Sa nu te schimbi niciodata ! Te pup si scuza-ma daca ti-am irosit din timp citind aceasta fraza lunguiata 😛 .Always you will be in my heart …

    Reply

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>