“I wish I could write. I get these ideas but I  never seem to be able to put them in words.”
 
 
 
 

                                           Cine sunt eu… mi-am mai pus întrebarea asta de multe ori, în ultimul timp m-am neglijat,am tras mai mult pt prieteni, pentru acele persoane pe care le considerăm totul… Am ajuns în punctul să las toate hobby-urile frumoase pe care le făceam, dans, fotbal , crezând că va fi mai bine însă m-am ales doar cu o imensă dezamăgire.Întotdeauna mi-a plăcut să cred despre mine că posed mai multe calităţi decât defecte, însă dacă e să fiu realist, lucrurile nu stau aşa cum mi-aş dori. Nu mă subapreciez, sunt doar autocritic atunci când trebuie.Sunt egoist, dar sunt de părere că fără acest defect nu aş mai fi original, şi asta fiindcă egoismul meu e doar o formă de amuzament, care se dovedeşte a fi, de fapt, un altruism ascuns. Plec de la ideea că m-aş putea descurcă în orice situaţie, bazându-mă pe logică şi spontaneitate, dar şi că uneori sunt mult prea superficial şi delăsător ca să mă ocup de lucruri serioase.Prefer să las totul pe ultima sută de metri, iar când mă văd în faţă faptului împlinit, să spun că am muncit din greu.M-am aşezat frumos lângă pat într-o seară, chinuindu-mă să înţeleg lumea, m-am rugat să-mi dea Dumnezeu un semn, unde greşesc, de ce tocmai acei oameni care vor binele, ajung să fie batjocoriţi, m-am întrebat cine sunt eu? Clar sunt un om ca toţi oamenii. Sunt un băiat cât se poate de simplu cu calităţi şi defecte, nu pot să fiu perfect chiar dacă într-o relaţie mă comport în acest fel.Sunt un om care s-ar putea mândri cu câteva fapte măreţe, dar în acelaşi timp trebe să mă simt ruşinat de anumite fapte care nu-mi fac cinste.
                                             Sunt un băiat cu greşeli omeneşti, trecut prin experienţe frumoase în viaţă, prin care nu credeam că voi trece
vreodată sincer, m-am depăşit în multe momente, am fost un om fericit dar şi cumplit de nefericit, m-am prăbuşit de câteva ori în viata asta a mea dar m-am ştiut ridică de  fiecare dată, de asemenea am ajuns să mă abandonez pe mine însumi de câteva ori crezând că va fi  mai bine.Trecusem prin multe de’alungul timpului, dacă stau şi mă gândesc la trecut mă cuprinde un val
de amărăciune în suflet din cauza unor lucruri care s-au întâmplat deşi nu le merităm, am stat şi am învăţat faptul că oricât de mult aş iubi pe cineva şi oricât de mult m-aş dărui oameniilor ei ne pot abandona, că şi cum nu am însemnat nimic pentru ei, e crunt dar adevărat.Sunt diferit pentru că e lucrul potrivit,sunt diferit pentru că nu mă las afectat de gândirea unui grup de ciudaţi, sau orice fel de antură nepotrivit. M-a ajutat mult acest lucru, în primul rând când eşti nevoit să iei nişte decizii cu adevărat importante în viaţă.
Mă consider o persoană sociabilă şi plină de viaţă,zâmbesc deseori şi mă bucur nespus de mult atunci când reuşesc să le transmit şi celor din jur starea mea, îmi place să văd oamenii fericiţi mai ales când sunt în această stare tocmai din cauza mea. Deseori am fost dezamăgit de unii dintre cei care au trecut prin viaţă mea, poate că le-am acordat prea multă încredere şi prea multă afecţiune şi nu au ştiut ce să facă cu ele. Sunt o persoana probabil prea linistita, toate lucrurile marunte ma fac fericit, am ales să fiu genul de om care îşi găseşte jumătatea şi rămâne cu ea, problema este când ajungi să te înţeleagă greşit, să inventeze poveşti despre ţine, chiar acele persoane pentru care te-ai oferit total chiar, să ajungi în stadiul în care să fii obligat să înveţi să fii indiferent chiar dacă tu în sinea ta nu poţi nicicum. Eu am încercat dar nu pot, chiar dacă o fac, tot acolo mă duce gândul orice aş face, dar vorba aia : respecţi alegerile oamenilor chiar dacă te dor .
Am acest obicei de a mă pune lângă pat seară, să-mi adun toate gândurile, să-mi fac acele calcule să văd unde am greşit, ce trebe să schimb la mine pentru a deveni o persoană şi mai bună de atât. Un singur lucru nu am ştiut să îl fac în viaţă şi nicicum nu am reuşit să învăţ să-l fac, acela de a fi un om indiferent, mi-e extraordinar de greu, am învăţat să respect alegerile altora oricâtă durere mi-ar aduce.Am ajuns să fiu un băiat care de multe ori a uitat cine este, ce caută pe Pământ, ce misiune are aici, acel băiat care iartă fără a aştepta să i se ceară iertare, am acordat încă o şansă,şi încă una , pentru că, cred in realibilitare, sunt capabil să uit orice rău dacă mi se oferă ce merit.
Mama îmi spunea deseori faptul că e mândră de mine pentru că am prins doar lucrurile bune de la ea, eram trist într-o seară, plângeam  dintr-un motiv anume la care ea m-a sunat din întâmplare, îi spusesem de ce anume sunt cu moralul la pământ la care dansa:
– Eşti cel mai bun suflet pe care l-am văzut vreodată într-un bărbat, nu te lasă descurajat de nimeni,
continuă să fii tu, şi vei da de bine, continuă să lupţi cum te-a învăţat bunicul tău. În acel moment mi-au dat lacrimile şi am început să mă gândesc la tot binele pe care l-am făcut anul anterior, lucrurile care m-au făcut fericit, acele lucruri pe care le-am făcut din suflet pentru nişte oameni care au ajuns să mă asimileze fără discernământ.Am avut un an greu, am tras mult pe plan profesional, am cunoscuţi oameni cu suflete extraordinare pe care nu le-am apreciat nici eu la rândul meu din acest motiv, lipsa de timp, stres, etc.
Sunt acel gen de om care când simte un val de cenuşă în viaţă, mă pun frumos lângă pat, mă întind pe jos şi mă uit la tavan, deseori mai trag cu ochiul şi la cerul înstelat gândindu-mă că fiecare steluţa e o înâmplare frumoasă pe care o voi păţi mâine sau sunt acei prieteni pe care i-am îndepărtat şi i-am recâştigat ulterior cerându-mi scuze şi ei la rândul lor înţelegându-mă.                                                                                Despre sensibilitate nu prea mai am ce poveşti, am scris un topic despre ce cred, de multe ori am plasat-o la defecte dar asta până să mă descopăr, am încetat să mai plâng când sunt supărat, chiar dacă de cele mai multe ori aşa mă descarc, mă închid în camera şi stau pitit lângă pat acuzându-mă pe nedrept de cele mai multe ori, dar m-am gândit că poate nu sunt singurul care plânge…… V-aţi gândit vreodată la faptul că sunt mai mulţi oameni care plâng în momentul în care o faceţi şi voi? Până la urmă fiecare om îşi plânge durerea, unii nu au ce să pună pe masă a două zi, alţii plâng lângă o persoană dragă care e bolnavă şi imobilizată la pat, alţii plâng singuri probabil au fost părăsiţi de omul iubit….sau în cazul meu, mâine cel probabil mă voi duce la mormântul bunicului meu şi voi varsă câteva lacrimi, acele lacrimi care nu i-au plăcut să le vadă niciodată pe chipul meu, m-a învăţat lucruri bune, am fost foarte apropiaţi, părinţii mei nu aveau timp să se ocupe de mine când eram mic, lucrau foarte mult să ne fie nouă bine îi viitor şi le datorez viaţă acestor oameni. Deci după cum spuneam bunicul meu m-a crescut în mare parte, m-a învăţat să fiu om, să respect toţi oamenii, indiferent cine sunt, să cunosc înainte să mă arunc în vânt să-i cataloghez, să nu privesc de sus pe nimeni, a încercat să facă om din mine în de la o vârstă fragedă. Acest om a făcut din mine un om modest,demn şi cu bun simt, şi vreau să cred în fiecare zi
faptul că a reuşit să facă asta,şi mulţi îmi spun că a reuşit!
Îmi amintesc faptul că eram la grădiniţă şi o fetiţă a îndrăznit să-mi ia cv din mâna numai ţin minte exact ce era, au trecut ceva ani, şi m-am “hotărât” să folosesc “forţă” pentru a recupera acel ceva, probabil era o jucărie, nici nu am ridicat bine mâna că m-a văzut bunicul :))
Am luat o mama de bătaie cu acea curea de colonel, groasă, lăsându-mi semne pe viaţă, dar nu regret nici o clipă faptul că a făcut-o, femeia trebe respectată, acel om care va lovi o femeie oricât de nervos ar fi f, nu se mai poate numi om, devine o scursură a societăţii, un om penibil şi denaturat.Această lecţie de viaţă am primit-o chiar de la el, şi har Domnului încă o am amintire pe fund :))))

                                                 Despre trecutul meu nu voi vorbi, cine mă cunoaşte ştie faptul că m-am ocupat cu dansul în totalitate,şi faptul că am avut curaj să fac nişte sacrificii imense în viaţă doar că să-mi îndeplinesc acele dorinţe, vise, pe care mi le-am propus, unul dintre cele mai mari sacrificii fiind să dorm doi ani într-o sala de dans doar că să-mi ating ţelul, nu cred că aş mai avea curaj să o mai fac încă odată, e ciudată, dar am avut o ambiţie ieşită din comun pe care probabil n-aş mai avea curaj să o mai fac odată.Unii dintre prietenii mei ştiu ce trecut minunat am avut, unii dintre ei ştiu chiar mai multe lucruri doar pentru că am o încredere oarbă în oameni, şi din păcate ajungi să pierzi deseori din această cauza dar poate într-o bună zi voi fi apreciat şi eu la adevărată valoare.Mă supăr destul de repede, dar niciodată nu pot să ţin supărarea pentru mult timp. Plâng pentru oameni. Din cauza oamenilor. Trăiesc într-o lume în care cred că oamenii sunt buni, în esenţă. Când am emoţii, îmi muşc buzele, pun suflet în tot ce fac, mă ataşez repede de persoanele de care n-ar trebui din păcate, asta pentru că mă judecă apoi îşi bat joc de bunătatea mea.
Mulţi mă întreabă de ce mi-am făcut blog, de ce sunt atât de diferit faţă de ceilalţi? E o întrebare interesantă,
le-am explicat faptul că nu l-am făcut că să am un mic jurnal, acest blog e o formă mai rapid şi mai caldă de a comunica cu oamenii în general, e o formă de a te înfăţişa pe ţine aşa cum eşti. Sunt un tip care doreşte
să schimbe ceva la lumea asta, am făcut multe acţiuni de caritate, am lucrat foarte mult cu copiii, acele fiinţe care îmi aduc fericirea când eşti cu moralul la pământ, e un mod de a mă exprimă şi poate de a ajută şi pe alţii să se regăsească în ce scriu, nu am avut în viaţă mea un jurnal deşi am trăit frumos pe când erau vremea,
acelor caietele pe care le aveau de obicei fetele, acele caietele numite “oracole” unde erau o sumedenie de întrebări, un fel de caiet de flirt :))
Am început să citesc de un timp bun, să mă regăsesc în unele cărţi, să mă descopăr pe sine, şi prin acest mod probabil le voi răspunde şi curioşilor care nu înţeleg conceptul de a avea un blog, păi hai să va luminez puţin, pentru mine scrisul este terapeutic ( un lucru ciudat la mine este faptul că aş stă ore în şir să scriu pe blog lucruri care simt că trebe să le împărtăşesc cu lumea, dar să socializez cu cineva în scris? nici vorba, detest acest lucru, stau exagerat de prost cu răbdarea la acest capitol) scrisul mă vindecă.

                                                Să revenim la subiect, simplitatea este calitatea ce mă defineşte cel mai bine, mi-au plăcut întotdeauna oamenii simplii, acei oameni pe care te poţi baza, în care poţi avea încredere, deşi e o prostie să crezi orbeşte în oameni, eu nu mă pot schimbă şi probabil voi mai suferi mult dar vorba aia .. ” tot răul spre bine ”
Am început cu acest blog încă din 2009 când primul subiect a fost ” About me ” uitându-mă în urmă puţin an descoperit faptul că au trecut atâţia ani şi încă scriu pe blog, un sentiment ciudat dar plăcut în acelaşi timp pentru că am fost şi sunt apreciat pentru ceea ce scriu şi sunt vizitatat de mulţi curioşi să citească lucruri noi, întâmplări..etc
Îmi place să fiu respectat, mi-am câştigat de’alungul timpului reputaţia , tot timpul am fost respectat pentru lucrurile pe care le-am făcut şi oferit prieteniilor, ştiu şi faptul că oricât de bun aş fi,de înţelegător în viaţă, cineva tot îţi va găsi, sau îţi va crea poveşti despre ţine, acei oameni slabi care n-au curaj să înfrunte şi să caute adevărul .
Am iertat mult în viaţă, oameni care s-au înşelat în privinţa mea, dar care şi-au dat jos pălăria după ce au ajuns să mă cunoască cu adevărat regretând ce au făcut, sunt oameni şi oameni, pe unii îi iertăm pentru nişte lucruri grave, am ajuns să iert oameni care mi-au pus viaţă în pericol doar pentru că îmi erau dragi, ei la rându lor neplatindu-mă cu aceaşi moneda din păcate, dar aici se face diferenţa între a fi om,a fi înţelegător, de a fi diferit de acei ordinari prin lucruri bune. Nu mă voi repetă din alte subiecte, părerea mea despre iubire, dezamăgiri le găsiţi în subiectele de pe blog nu voi intră în amănunte.

Am învăţat să trăiesc frumos, să-mi trăiesc viaţă în aşa fel încât să n-am regrete mai târziu, pentru că nustii niciodată ce îţi pregăteşte viaţă, de multe ori am avut “şansă” să mor, nu e o exprimare foarte frumoasă dar asta e adevărul, şi apoi m-am gândit de faptul că trebe să ne trăim viaţă la maxim, că de exemplu moment de genu: cum ne bucurăm de primul sărut, de primul 10, de primul dans , de primul alergat prin ploaie.Am inceput sa iert mai mult, am urit mai puţin, Am iubit din toată inima, fără limite, fără să ne pese de nimic altceva chiar persoane care nu ma meritau. Multa lume fuge  de sentimente şi alergă catre gol,către nimic. Dati cu piciorul oamenilor care ne iubesc, şi ne izolăm în coconul nostru, plângându-ne de milă. Dacă avem noroc, trăim o viaţă mediocră, cu sentimente mediocre.

     Un lucru e important sinceritatea şi fidelitatea de care eu  dau dovadă faţă de cei pe care-i consider că merită acest lucru mă scoate în evidenţă faţă de restu ordinărilor, am greşit şi eu e omenesc, dar spre deosebire de alte persoane eu ştiu să iert!
Trăim într-o lume plină de oameni perfecţi din ce am observat eu, dar mulţi te înţeleg greşit în viaţă, şi trebe să treacă ceva timp să te înţeleagă cu adevărat,oameni fara defecte :))  oamenii obişnuiţi din trecut cu
excroci le va fi foarte greu să creadă şi să înţeleagă faptul că există şi excepţii.

                 Mereu am fost şi voi fi o persoană bună şi sufletistă, sunt unele dintre lucrurile care m-au ridicat
în toţi aceşti ani, am căutat nespus demult acelaşi anturaj, să mă învârt printre oameni care sunt apropiaţi
caracterului meu dar când cauţi acul în carul cu fan evident e mai dificilă viaţă.Am fost crescut că fiind un om deosebit printre altele, în toată experienţă pe care am trăit-o am cules lucrurile bune dar şi greşelile din care am învăţat să devin un om cât se poate de bun, să ajung în inimiile oamenilor , să fiu apreciat.
                         O persoană importantă din viaţă mea, publică chiar, îmi explică la telefon un lucru care
mi-a rămas tipărit în minte, “să nu-mi trăiesc viaţă încercând să îi fiu pe plac unei persoane, pentru că niciodată nu vei fi îndeajuns de plăcut pentru respectivul/a.
 Viaţă trebuie trăită frumos, lumea pe care am cunoscut-o şi care mi-au rămas prieteni mă apreciază foarte mult, şi asta e doar muncă mea, am căutat tot timpul să însemn ceva bun pentru aceşti oameni.
Tot timpul mă gândeam la ce fel de om vreau să devin, bineînţeles crescând într-un anturaj frumos şi copilărind  lângă bunicul meu am avut norocul să îmi fac un caracter frumos, să las ceva bun în urmă mea oricât de mult m-ar fi rănit persoană respectivă, părerea mea că e oamenii cu caracter sunt din ce în ce mai greu de găsit.
                            Problema mea cu care mă confrunt şi nu mă învăţ minte este că tot timpul m-am lăsat şi neglijat faţă de restu, nu mulţi sunt aceia care sunt pregătiţi să plătească un preţ că să renunţe la ei înşişi de multe ori şi să îl pună pe celălalt în faţă nevoilor lor.
Eu cred că lumea are nevoie de oameni buni, sufletişti care să schimbe ceva în “junglă” din ziua de azi,de fiecare dacă când auzim despre ce a făcut cineva, un gest sau o fapta care iese din tipare reacţionăm pozitiv
şi ne dorim să facem şi noi ceva asemănător, să devenim nişte exemple bune pentru ceilalţi.

Ma consider un om prea bun, si asta fara falsa modestie,cand ma uit in jur si vad ce fel de oameni exista,

oameni care sunt dispusi sa te minta in fata si sa aflii ulterior adevarul sau mai grav sa stii adevarul si sa ii lasi sa vorbeasca sa te minta in direct :)))

Nu am dat foarte multe sanse lumii sa ma cunoasca atat de bine dar in caz ca iti doresti sa ma cunosti te avertizez de unele reguli pe care le am legate de mine si de lumea asta de cacat in care traim:

Ma atasez destul de repede de persoana pe care o consider ca m-ar merita,si greu pleaca din inima mea,dar si cand pleaca ..pleaca definitiv !

 va pleca definitiv pentru ca nu exista cale de intoarcere pentru acele nesimtite care nu vad in viata asta decat bani,sex si distractie.

 

 

tumblr_mcrryb550c1roskk1o1_500
Un lucru m-am clarificat în viaţă, nu o să-mi mai pese deloc părerea oamenilor  despre mine, cine este capabil să mă cunoască o va face,mă va cunoaşte! Limitaţii se vor împotmoli la câteva vorbe sau gesturi neînsemnate.

 

 




Cu Respecte VicToR .