Viața unui copil orfan

May 16, 2014

     Am ales să fac un interviu cu un băiat care m-a impresionat foarte mult. Eram la piață aseară, îmi cumpărasem niște legume și niște fructe și din neatenție mi-a căzut din buzunar portofelul în care aveam suma de aproximativ 1800 lei. Țigănușul era pe fază; a observat faptul că portofelul meu și-a cam luat zborul din buzunar și mi l-a înapoiat. În acel moment vă spun sincer că mi-a stat inima. M-am blocat pentru că știam că am mulți bani la mine – un obicei prostesc de-al meu – și i-am mulțumit frumos după care l-am întrebat de ce a făcut acest gest. Acest țigănuș care mie mi se păruse micuț avea 29 de ani. Mi-a spus faptul că mă știe de multă vreme și că primise de la mine 2kg de mere, o pâine și un litru de lapte cu 5-6 ani în urmă. Eu nu-l mai țineam minte după atâta timp. Ulterior l-am întrebat dacă s-a uitat cumva în portofel să vadă câți bani erau dar mi-a răspuns simplu: „Nu m-am uitat, domnule. Întotdeauna v-ați comportat frumos cu mine și am ținut să vă înapoiez paguba. Eu sunt țigan dar am și eu suflet.”

     Astfel l-am rugat să-mi povestească cum a crescut, cum s-a descurcat în  viață și multe alte lucruri din viața lui! Voi posta filmarea după ce o voi aranja!

     Bine faci, bine primești. Oare e valabil? În ultima perioadă am primit contrariul de la românii noștrii. Sincer să fiu, în acest oraș e lume multă dar oameni puțini, fraților!

               Interviu

               Vic: – De unde îți procuri banii necesari pentru mâncare, haine pentru copii etc?

               Janos: – Lucrez zilnic pe șantier la un domn. Primesc 20 lei pe 4 ore lucrate iar când mai am timp lucrez la casa pe care vreau din toată inimă să o văd terminată până la sfârșitul anului.

               Vic: – Din câte mi-ai spus ai lucrat în străinătate și cu banii câștigați ai început să-ți construiești a doua casă. Câte persoane locuiți în casa voastră momentan și spune-mi te rog câteva lucruri despre tine!

               Janos: – Da, am lucrat în Germania șapte luni și am fost plătit doar pentru trei luni. N-am putut să fac scandal sau să ridic tonul la așa-zisul șef. Cu banii respectivi mi-am cumpărat materiale pentru casă. Mai am nevoie de aproximativ 1000 lei să-mi termin casa. Sper să reușesc să fac cumva acești bani. După ce m-a născut, mama mea m-a dat la orfelinat până la vârstă de optsprezece ani, după care mi-am căutat părinții și i-am găsit tocmai în Livezeni, unde stau momentan. Suntem zece suflete într-o casă cu două camere și ne descurcăm foarte greu. Am trei copii, două fete și un băiat, pentru care mi-aș da și viața. Ei sunt totul pentru mine. Trăiesc pentru ei și vreau să le fie bine! Când eram mic îmi duceam veacul pe la piața de la Diamant unde l-am cunoscut și pe tatăl tău, un om foarte cumsecade care m-a ajutat foarte mult. I-ai moștenit sufletul! În schimb de fratele tău nu pot să zic același lucru. Vorbea tot timpul urât cu mine și își bătea joc de mine fără motiv când mă vedea. Mama mea a murit de cancer când eu am ieșit de la orfelinat. Tatăl meu este foarte bolnav. Încă trăiește dar este în stare gravă.

               Apoi l-am întrebat marea mea nedumerire: de ce a făcut trei copii dacă nu îi poate întreține? E marea mea întrebare pentru toți rromii.

               Janos: E un venit, trăim din pensia copiilor și din ajutorul social pe care îl primim de la stat. (Asta explică multe, nu degeaba au zeci de copii. E ușor să îi faci dar mai greu este să ai grijă de ei.)

***

     L-am îmbrăcat bine pe acest om. Mi-a mulțumit frumos, pur și simplu nu avea cu ce să umble (avea niște șlapi rupți) dar l-am încărcat cu doi saci de haine și niște ghete. Am avut niște haine pe care nu le purtasem aproape niciodată. Le-am luat și eu ca românul, vorba-aia: le iau, cine știe când îmi vor trebui :)) Nu prea le-am folosit și uite așa am făcut pe cineva foarte fericit!

     Ajutorul meu pentru acest om a fost să îi fac fundația și chiar pereții din cărămidă fără a primi nici un ajutor din partea nimănui. Totuși, dacă aveți haine rele, adidași sau mai știu eu ce, haideți să le donăm acestor oameni care într-adevăr au nevoie. Eu i-am donat, printre altele, o bluză Adidas, niște blugi verzi Pull&Bear și niște bocanci Nike. Îl voi ajuta să-și termine cumva și casa pentru că mai are mult de tras la ea. Unii oameni chiar merită. Unii se nasc deosebiți și ajung să fie batjocoriți de cei care se cred superiori. Există o vorbă mare: „Dumnezeu e sus și vede!”… Vă puteți baza pe asta!

    Nu fiți egoiști! Învățați să oferiți și altora din puținul pe care îl aveți. Dacă aveți acest caracter, e de bine – doar prin gesturi de genul acesta putem schimba lumea! Pentru mine nu există bucurie mai mare decât să fac un copil sau un om fericit cu ajutorul pe care-l pot acorda. Voi face acest lucru la nesfârșit, cât voi putea și cât voi fi în stare!

     Respecte,

     VicToR

IMG_3795-001

    

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>