The end is close…

January 13, 2013
 
 

 

     Am o stare foarte nasoală de o perioadă… Cățelul meu e pe moarte din păcate, a atins vârsta de 15 ani și 6 luni și dă semne de “I can’t do it anymore”. Nu știu cum voi reacționa dar îmi vine să fug undeva departe. Cel mai bine e să umpli acel gol cu un alt animal dar tot nu voi reuși… A fost totul pentru mine, a făcut parte din copilăria mea, din adolescență și mai mult de atât. Un câine îți schimbă viața într-un mod deosebit chiar daca unii nu știu acest lucru pentru că n-au trecut prin așa ceva niciodată, neavând un câine… M-a însoțit pretutindeni mai mult de jumătate din viață…

     Încerc să îi fiu alături în aceste momente. Mare lucru nu pot schimba pentru că este bătrân și bolnav. M-am gândit totuși să îl duc să-l eutanasiez ca să-l scap de durere dar nu mă lasă inima să îl duc undeva și să știu că mă întorc fără el. E foarte greu dar adevărul e că a ajuns într-o stare destul de delicată. Un veterinar nu va încuraja niciodată eutanasierea dar în cazul lui nu văd altă scăpare; nu vreau nici să îl văd suferind în fiecare zi… Cade de pe picioare, se lovește de ușă, de pereți… Nu știu ce să fac să fie mai bine.

     Am ajuns să cred faptul că uneori oamenii sunt mai „câini” decât „câinii”. Oamenii dau dovadă de defecte, unele chiar mari. Câinii sunt animale deosebite, cu calități deosebite, și de aceea sunt atât de apreciați. Adesea poți avea mai multă încredere într-un câine decât într-un om si de aceea câini au un loc uneori mai presus decât frații. Poate că ai înțelege dacă ai vedea filmul “Hatciko – A Dog Story”, un film cu un câine inspirat dintr-un caz real.

     Asta face toată ziua dragul Max…

 

 
 
 
     VicToR
 

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>