Acum o săptămână și jumătate am decis să-mi închid contul de Facebook. Am avut de suportat multe rahaturi din cauza acestui site care nu mă ajuta cu nimic până la urmă. Utilizam Facebook-ul din 2009, la început mai puțin apoi din ce în ce mai des, devenind un lucru obsesiv. Ajunsesem ca în fiecare dimineață când mă trezeam să dau o „tură” pe Facebook înainte de a mă ridica din pat chiar dacă nu așteptam nimic. Și voi la rândul vostru faceți asta, sunt foarte sigur. Lumea a ajuns să fie dependentă de a vedea ce fac alții, ceea ce mi se pare un mare căcat mai pe românește. Și pentru mine tentația de a reveni pe Facebook a fost mare în primele două, trei zile dar după aceea am ajuns la concluzia că poți omorî Facebook-ul prin următoarele:

• Vorbește mai mult cu prietenii, interacționează mai mult cu ei. Deși merg destul de rar în cafenele, primul lucru pe care îl văd pe masă sau în mâinile oamenilor sunt telefoanele mobile. Eram cu un prieten într-o cafenea în centru iar în stânga noastră erau cinci domnișoare și la un moment am văzut că toate erau cu telefoanele în mâini. Nu vorbeau între ele deloc, probabil își dădeau mesaje între ele. E jenant ce se întamplă… Frate, dacă ajungi să ieși la povești iar tu îți rupi degetele pe telefon, mai bine rămâi acasă.
• Fă niște activități care te fac fericit sau care îți ocupă timpul în mod plăcut. De exemplu, am început să alerg, nu pentru că aș vrea să slăbesc pentru că n-am nevoie de așa ceva ci pur și simplu îmi face plăcere și mă ține în formă. Faptul că am făcut sport o viață întreagă mă face să nu pot renunța. De asemenea, dansez de trei ori mai mult. Deși am făcut o pauză destul de mare în tot ce înseamna dans din cauza problemelor la inghinali, de aproximativ trei luni mi-am reluat activitatea pe care o fac cel mai bine. Pentru mine e la fel de important ca mersul pe jos. Nu știu cum să vă explic mai exact… când sunt în acea sală de dans mă regăsesc mult mai ușor decât în orice alt moment al zilei. Sunt atât de multe lucruri în viață care pun presiune asupra mea dar când dansez mă simt liber. Probabil nu aveți acces cu toții la o sală de dans dar o puteți face și acasă. Eu am început să dansez la vârsta de 7 ani și mi-am construit o viață destul de frumoasă de care vă voi povesti probabil altă dată deși majoritatea îmi știți trecutul. Cu toate astea ajungi să îți ocupi timpul cu lucruri mai frumoase, lucruri noi. Acum ceva timp am renunțat și la role dar mi-am comandat din nou niște role de viteză să-mi reiau activitatea sportivă și pe roți!

     Foloseam Facebook-ul mai mult pentru a-mi promova magazinul dar acum am site-ul pregătit, e gata în câteva zile și nu mai am nevoie de acest „microb” din cauza căruia de multe ori ajungi să te cerți cu prietenii iar lumea ajunge să interpreteze multe căcaturi-uri (chiar și în relații). Recunosc că are și părți bune dar prea puține. Și să nu uit, în special pentru blogerii care îmi urmăresc postările și nu numai: viața nu înseamnă „virtualitate”. Un artist mi-a spus niște cuvinte pe care nu am cum sa nu le postez aici și sună cam așa: „Drumul e mai plin de satisfacții decât destinația. So fuck rules and follow dreams!”. (Andrei Ropcea).

     Cine dorește să te contacteze o va face chiar dacă nu ai Facebook. Mulți prieteni au început să mă sune pentru singurul fapt că nu mă găseau pe Facebook. :))) E o senzație plăcută, reiei legătura cu lumea cam de două ori mai mult decât o făceai înainte. Voi continua pe acest drum pentru simplu fapt că doresc să trăiesc în realitate, nu în calculator. Uneori e minunat să faci ce simți, nu ce fac ceilalți. Poate am nevoie de această pauză să conștientizez unele lucruri. Am renunțat la multe lucruri frumoase pe care le făceam înainte dar rezolv acum problema asta majoră. Reluăm frumos treptat totul ca la carte, apoi poate revenim și la rahatul ăsta virtual.

     Voi posta pe blog și coregrafiile de la sala de dans unde o învăț pe verișoara mea de doar cinci anișori să danseze și multe alte dansuri făcute de mine (Morandi, Justin Timberlake, Michael Jackson și mulți alții).