Mă întreb deseori dacă e bine pentru un bărbat să fie sensibil. Eu am această calitate dar am început să cred ca e un defect. Ce am observat eu la bărbați e că se sfiesc să vorbească deschis despre sentimentele lor deoarece nu este „masculin”. Li se pare mai degrabă o rușine. Eu sincer nu văd care e problema dar poate îmi va explica și mie cineva. Oricum femeile vor căuta acei bărbați „șmecherași” care să le facă să sufere și pe care îi acceptă în locul celor cu sufletul curat, sensibili și iubitori. Un bărbat treuie să fie capabil să-și exprime sentimentele și să știe să asculte o femeie. Mie personal îmi plac foarte mult florile și dacă am simțit vreodată că trebuie să dăruiesc cuiva din inimă o floare, am făcut-o fără să stau pe gânduri. Dacă a iubi copiii și animalele înseamnă a fi sensibil, iar mă încadrez. Totodată, dacă simt ceva deosebit pentru persoana la care țin, îmi place să îi fac surprize fără un motiv anume. Sunt de părere că trebuie să oferi o floare unei femei și în afara respectivelor „evenimente” dar lucrul acesta din păcate nu-l conștientizează mulți.

     Ajungi să ții la cineva cu adevărat atunci când ești gata să plângi dacă o doare ceva sau să primești o palmă cât se poate de zdravănă pentru că ai spus o tâmpenie. Nu mai vrei să te vezi cu nimeni, orice întâlnire cu cineva este una absolut banală iar gândul tău este plecat în altă direcție. Nu mai vrei să spui nimic când ești lângă ea cu toate că ești un maestru al cuvintelor și că asta e una dintre pasiunile tale.

     Am enumerat mai jos câteva sentimente care mă binedispun chiar dacă de unele duc lipsă. Dar va fi bine!

 

•          să mă simt important și prețios în același timp pentru cineva drag
•          să reușesc în ceva anume în care nu credeam că voi reuși vreodată
•          să adorm lângă persoana iubită  (hmmm… da!)
•          să ajut pe cineva care are nevoie de ajutor
•          să-mi fac părinții mândri de mine și de reușitele mele
•          să primesc un mesaj în care să scrie „Mi-e dor de tine!”
•          să mă uit pe fereastră la o vreme ploioasă și să beau un pahar cu ceai cald
•          să mă trezesc în mijlocul nopții și să realizez faptul că mai am de dormit câteva ore bune
•          să aflu că sunt 100% sănătos, cu toate analizele ok (mi s-a întâmplat de curând)

     În  primul rând trebuie să am încredere în mine. Am ajuns la concluzia că sensibilitatea nu e un defect. Am stat de vorbă cu niște prieteni care m-au convins, mi-au spus faptul că probabil sunt foarte darnic și bun cu oamenii din jur. M-au sfătuit să mă detașez de răutăți și să le ignor deși mi-e exagerat de greu. Faptul că nu pot să fiu indiferent e o calitate clară a unui om cu suflet! Probabil unii vă regăsiți în ceea ce am scris pentru că până la urmă esența sensibilității este să trăiești cu intensitate maximă atât bucuria și emoțiile pozitive cât și durerea din lucrurile care ți se întâmplă. A fi sensibil nu este nicidecum echivalent cu a fi slab, după cum cred unii… Nu poți să fii slab pentru simplu fapt că lași să se vadă ceea ce simți… Din contră, fiind sensibil arăți că ai puterea să fii tu însuți și nu îți stăpânești emoțiile doar pentru a părea mai puternic în ochii prieteniilor tăi!

     Eu personal trăiesc după o filozofie foarte simplă: dacă poți face fapte bune pentru alte persoane, ai obligația morală să și faci acele fapte!

     

     Cu mult respect,

     VicToR!

 

f