Respect față de cei în vârstă…

March 16, 2014

Aseară eram obosit, extenuat după alergat și urma ca dimineață să mă duc la un mini-pescuit cu un prieten bun. Evident, când mă pregătesc de ceva îmi aranjez totul din timp așa că m-am dus la magazin să-mi scot câteva „accesorii” pentru a doua zi.

Fiind obosit, m-am decis să iau mașina, oricum nu se mișcase demult. O iau frumos spre magazin, ajung la semafor și văd un bătrânel care la prima impresie nu părea a fi un om al străzii dar care s-a încumetat să ceară niște bănuți la mașina din fața mea. Am o slăbiciune mare când văd mai ales un bătrân necăjit. Nu știu, pur și simplu bătrâneii care întind mâna mă întristează mai mult decât copiii, mi se pare trist că sunt abandonați așa… Ar trebui să gândim puțin rațional: acei bătrâni neajutorați sunt sau au fost părinți cândva și poate au avut parte de niște copii mai puțin iubitori. Nu ai de unde să știi prin ce au trecut. Am avut sau avem bunici pe care îi iubim foarte mult – pentru mine bunicii au jucat un rol foarte important în viață mai ales prin faptul că am fost crescut în mare parte de ei. Îmi amintesc cu drag de fiecare moment petrecut lângă ei și ilustrația de mai jos este valabilă pentru fiecare dintre noi; bunicii sunt acei oameni care ne iubesc sau ne iubeau necondiționat, acei oameni la care apelam atunci când ne certam cu părinții sau când aveam nevoie de un umăr pe care să plângem.

 

             

Să revenim. După ce a primit bănuți de la mașina din fața mea, am căutat și eu niște bănuți să îi dăruiesc acelui om. Se făcuse verde la semafor și toți au început să mă claxoneze și să mă înjure dar eu am stat să îi dau acei bănuți bătrânului care mi-a mulțumit frumos. În plus, cei care mi-au văzut gestul mi-au zâmbit și am luat-o că pe o apreciere din partea lor. Să fiu sincer, am impresia că trăiesc într-o lume extraordinar de egoistă, unde toți trag pentru ei dar n-ar ajuta cu nimic pe nimeni… Au pierdut vezi-Doamne cinci secunde prețioase din viețile lor pentru că au stat după mine. Din păcate, aceste specimene triste în gândire nu cred că-și vor schimba mentalitatea și sunt din ce în ce mai mulți.

Trebuie să le fim recunoscători bunicilo, acești oameni minunați care au fost lângă noi, ne-au ajutat, lângă care am crescut și de la care am învățat atât de multe. Merită o răsplată pentru toate lucrurile frumoase pe care ni le-au împărtășit și această răsplată este tocmai faptul că trebuie să avem grijă de ei; trebuie ajutați chiar și cei asemenea bătrânelului din povestioara mea pentru că nu toți au trăit într-o familie primitoare și prin gesturi mici îi putem face să treacă mai ușor prin momentele pe care le trăiesc.

Un lucru care mă incomodează ar fi lejeritatea cu care lumea se grăbește să te judece fără să verifice sursele. Aici greșesc foarte mulți oameni. Nu vei fi judecat niciodată de un om mai bun ca tine. Cei care judecă își urăsc de fapt propriile greșeli și neputințe. Oricum, eu m-am simțit extraordinar, așa cum mă simt de ficare dată când îmi reușesc faptele bune pe care îmi propun să le fac pentru cineva anume. 

 Faceți mai multe fapte bune, cineva acolo sus va avea grijă să fiți răsplătiți! 

 

Cu respect,

VicToR

 

 

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>