Am ajuns să cred nu-s foarte bun pentru așa ceva, adică greșesc foarte mult și la urmă ajung să îmi plâng de milă. Uneori greșelile mici o deranjează pe iubita/iubitul ta/tău chiar dacă ție personal ți se par banale.

     Eu personal chiar nu îmi dau seama de aceste greșeli, mi se par banalități dar ajungem să îi rănim pe cei dragi cu niște glume proaste, deplasate. Cu timpul ajungi să îți dai seama de greșelile făcute dar problema e să îți dai seama unde și ce anume ai greșit. Uneori, când ne întâlnim cu “ex-girlfriend/boyfriend” și îi vedem cu alți indivizi, avem un aer de tristețe dacă a însemnat ceva pentru noi și a renunțat prea ușor la noi. În mod normal, dacă ne-a rănit foarte tare (înșelat sau alte kkt-uri grave) nu mai dai doi lei pe acel om – chiar dacă nu se vede pe noi (sau poate nu la toată lumea) – dar eu personal nu prea îmi pot reveni foarte repede după o relație. Unii îmi spun faptul că greșesc foarte mult pentru că pun foarte mult suflet dar nu mă poate schimba nimeni. Oricât mi-ar spune și ar dori cineva să mă ajute și să mă convingă că nu e bine, eu voi rămâne același băiat sensibil și liniștit. Uneori facem greșeala să pretindem că noi avem dreptate întotdeauna, că nu împărtășim totul cu partenera/partenerul și se ajunge la despărțiri și alte kkt-uri. Am făcut și eu greșeala asta, sunt și eu om dar nu sunt singurul.
E foarte important să învățăm din greșeli, probabil nu putem da înapoi întotdeauna dar e foarte important să nu le repetăm. Comunicați mai mult, mai deschis și va fi bine!

     Vă pup,

     VicToR