Sunt oameni care ni se tatuează pe inimă și apoi pleacă. E ok, o să treacă.

     Sunt oameni pe care îi ai deja tatuați în suflet de mult timp chiar dacă uneori nu realizezi acest lucru. Ei sunt acolo însă e nevoie de o sclipire sa realizezi asta. Sunt acei oameni care, într-un fel sau altul, îți sunt predestinați. Oameni care apar în viețile noastre să ne ofere liniște, o îmbrățișare și chiar și atunci când se îndepartează de noi își lasă umbra să ne vegheze.

     Dacă nu ai realizat până acum, ei apar în viața ta fără să faci nici măcar cel mai mic efort. Dar cel mai important lucru este faptul că au ales să rămână. Vreau să cred că încă mai există mulți oameni cu inima caldă care ar face orice să rămână în viața noastră. Tocmai din această cauză încă sper să mai întâlnesc astfel de oameni. S-a mai întâmplat să întâlnesc oameni pe care îi simțeam foarte apropiați, acel gen de om pe care, după ce l-ai cunoscut și ai stat la o ceașcă de cafea, îți dă impresia că l-ai cunoaște de o viață. 

     Am pierdut câțiva oameni frumoși de care îmi este dor însă nu mă lasă inima să îi mai caut pentru că au ales sa plece. Până la urmă problemele personale cu ei le vorbim, pentru asta sunt prietenii. Suntem făcuți să trăim în comunitate și să dezvoltăm relații cu ceilalți pentru că, odinioară, de asta ne depindea supraviețuirea. Am păstrat această tendință înnăscută și în prezent fiindcă oamenii pe care îi păstrăm aproape ne servesc ca oglindă, ne ajută să înțelegem momentele neplăcute și ne reglează stresul și emoțiile.

     Este cel care te simte când nu ești bine deși nu sunteți aproape. Este cel care ți-a învățat gesturile și ți-a memorat zâmbetele. Știe că ai câte unul pregătit pentru fiecare om sau moment. Vă absorbiți din priviri cu fiecare revedere, tânjiți după atingeri cu fiecare depărtare rece și așteptați cu sufletul la gură revederea pentru a vă simți din nou în siguranță.

     Când vă priviți în ochi nu o faceți cu fantasme și iluzii ci vă priviți cu realitate. O realitate în care este închis un basm întreg, gata oricând să explodeze și să vă inunde dar care așteaptă cuminte momentul vostru.

     Când vă regăsiți parcă ați vrea să vă trăiți toată viața într-o singură zi numai ca să fiți siguri că nu o să v-o fure cineva! Voi nu aveți nevoie de declarații de dragoste sau de promisiuni ori de vreo siguranță anume. Nu vă trebuie toate astea pentru că le simțiți cu inima și acest lucru este suficient.

     Viața e un puzzle complicat format dintr-un număr infinit de piese lipsă, gata să fie aduse împreună.

     Piesele voastre s-au contopit imediat de cum s-au regăsit și de atunci nu au mai putut fi desprinse. Eu sunt de părere că nimic nu este întamplător, chiar toate se întamplă cu un motiv în viața și chiar dacă lucrurile nu merg în direcția pe care ne-o dorim, it’s better that way! 

     N-ai avut niciodată sentimentul că îți dorești rău de tot să vezi pe cineva? Pe acel om pe care, dacă îl revezi, emite o energie mult prea puternică să-i faci față? Să ai o bătaie a inimii aritmică? Practic să ți-o ia inima razna pentru câteva clipe? Știu, e periculos, dar e un sentiment plăcut pe care l-am trăit și merită  fiecare clipire a ochilor. Oamenii nu sunt întâmplători dar îi poți cunoaște întâmplător exact când ai mai mare nevoie .

     Vă scriu din carantină 🙂 Stay safe, stay home and spread the love!

     Cu stimă,

     acel VicToR