So… unfair

April 16, 2014

11597_520037284712816_1970457184_n

 

     Mereu am admirat iubirea părinților mei și cum după atâta timp și atâtea greutăți se iubesc necondiționat chiar dacă mama mea a decis să plece de lângă noi să lucreze în Italia pentru a ne face nouă viața mai ușoară. Eu am apreciat-o și o voi aprecia toată viața pentru ce a făcut, pentru sacrificiul ei chiar dacă eu m-am descurcat singur în viață, neavând nevoie de ajutorul ei.

     Nu o dată m-am gândit la clipa când va apărea în viața mea persoana care mă va aprecia cu adevărat, care îmi va trece pragul și va păstra cheia. Am ajuns în stadiul în care n-aș mai putea suporta altă dezamăgire! În primul rând nu merit, gesturile frumoase și felul meu de a fi mă diferențiază de restul.
Poate că mă apreciezi pentru asta dar dacă tu renunți așa ușor la mine înseamnă că n-ai înțeles și n-ai apreciat nimic din persoana mea. Sunt genul de om pe care ai nevoie de cel puțin un an să-l cunoști în profunzime. Cu toții avem nevoie să primim din partea celor din jur afecțiune, aprobare, acceptare și admirație. Copiii au cu atât mai multă nevoie de acestea pentru a-și forma o imagine de sine pozitivă și o stimă de sine ridicată. Când părinții își retrag afecțiunea, aprobarea sau admirația față de copii în funcție de comportamentul acestora, putem spune că vorbim de iubire condiționată. Aceeaşi „rețetă” se regăsește și în școli: elevii cuminți sunt lăudați, apreciați de cadrele didactice care interacționează pozitiv cu ei în timp ce elevii „răi” sunt pedepsiți, criticați și etichetați ca „obraznici”- cu alte cuvinte, respinși.

     Să iubești și să fii iubit e greu. Treci prin fel de fel de amăgiri și așteptări și te frământă întrebări la care nu vei avea răspuns și pe care nu îndrăznești să le adresezi. Nu vei ști niciodată cu certitudine ce e în sufletul celuilalt dacă nu știi ce e în al tău. Te întrebi de ce și ajungi să constați că nu ești destul de frumos. Dar nu e aşa… Cine mă iubește, mă acceptă așa cum sunt și e alături de mine în momentele importante ale vieții. Nu cer nimic de la cei din jur, mai ales iubire și prietenie. Dacă merit, atunci oferă-mi-le. Dacă nu, atunci înseamnă că ori am greșit eu undeva, ori ai fost tu orb și nu m-ai văzut așa cum trebuie. Oamenii stau, se gândesc și ajung să te catalogheze în funcție de persoanele pe care le-au avut în trecut și aici greșesc ei cel mai mult.

     Îmi amintesc deseori prima persoană care m-a schimbat cu adevărat în bine. Eram pe punctul să renunț la tot ce înseamnă dans, ajunsesem să vreau să zic „Stop!”, nu mai puteam, nu mai rezistam cu toată lumea care îmi spunea că îmi va fi greu și că nu e de mine să fac acest lucru. Apoi am avut plăcerea să cunosc o persoană deosebită pe nume Anca. Aveam 15-16 ani. Mi-a dat două palme și m-a pus la punct. Un lucru drăguț pe care mi-l voi aminti mereu cu plăcere a fost că, simțind că numele de Virgil nu mă reprezintă deloc, Anca mi-a spus: „VICTORios, acesta e numele care te reprezintă pe tine. Nu lăsa pe nimeni să te schimbe, urmează-ți visul și nu mai asculta de nimeni!”. Nu am cum să uit aceste cuvinte care m-au propulsat la maxim și am ajuns unde am ajuns. 😀  De astfel de persoane ai nevoie în viață, persoane care cred în tine cu adevărat, care văd în tine ceva mai special decât văd în ceilalți și care și-au pus încrederea în tine și nu regretă niciun moment acest lucru. Am fost și voi fi un om respectuos față de aceste persoane minunate care mi-au călcat pragul și de care îmi voi aminti cu mare drag!

     Un ultim sfat: încearcă să mă cunoști până la final. Nu încerca să mă schimbi și nu mă judeca pentru că nu mă cunoști și nu știi prin ce am trecut în viață. Before you judge me, try hard to love me.

     Dacă aș putea da timpul înapoi… mi-aș alege aceiași părinți!

 

     Enjoy the new blog!

     Cu respect,

     VicToR

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>