So…unfair

April 16, 2014

11597_520037284712816_1970457184_n

 

Mereu am admirat iubirea părinţilor mei, cum după atâta timp şi atâtea greutăţi, se iubesc necondiţionat, chiar dacă mama mea a decis să plece de lângă noi să lucreze în Italia să ne facă nouă viaţă mai uşoară. Eu am apreciat-o şi o voi aprecia toată viaţă pentru ce a făcut, pentru sacrificiul făcut de ea, chiar dacă eu m-am descurcat singur în viaţă, neavând nevoie de ajutorul ei.

Nu o dată mă gândesc să vină clipa când va apărea în viaţa mea persoana care mă va aprecia cu adevărat, care îmi va trece pragul şi va păstra cheia. Am ajuns în stadiul în care n-aş mai putea suportă altă dezamăgire! În primul rând nu merit, gesturile frumoase şi felul meu de a fi mă diferenţiază de restul.
Poate că mă apreciezi pentru asta, dar dacă tu renunţi aşa uşor la mine, înseamnă că n-ai înţeles şi apreciat nimic din persoană mea. Sunt genul de om pe care să-l cunoşti în profunzime ai nevoie de cel puţin un an.    Cu toţii avem nevoie să primim din partea celor din jur afecţiune, aprobare, acceptare şi admiraţie. Copiii cu atât mai mult au nevoie de acestea, pentru a-şi formă o imagine de sine pozitivă şi o stimă de sine ridicată. Când părinţii îşi retrag afecţiunea, aprobarea sau admiraţia faţă de copii în funcţie de comportamentul acestora, putem spune că vorbim de iubire condiţionată. Aceeaşi “reţeta” se regăseşte şi în şcoli: elevii cuminţi sunt lăudaţi, apreciaţi de cadrele didactice care interacţionează pozitiv cu ei în timp ce elevii “răi” sunt pedepsiţi, criticaţi şi etichetaţi că “obraznici”- cu alte cuvinte, respinşi.

Să iubeşti şi să fii iubit, e greu. Treci prin fel de fel de amăgiri şi aşteptări şi te freamătă întrebări la care nu vei avea răspuns şi pe care nu îndrăzneşti să le adresezi. Nu vei ştii niciodată cu certitudine ce e în sufletul celuilalt, dacă nu ştii ce e în al tău. Te întrebi de ce şi rămâi la singura constatare: nu eşti destul de frumos. Dar nu e aşa… Cine mă iubeşte, mă acepta aşa cum sunt şi e alături de mine în momentele importante ale vieţii. Nu cer nimic; mai ales iubire şi prietenie de la cei din jur. Dacă merit, atunci oferă-mi-le. Dacă nu, atunci înseamnă că ori am greşit eu undeva, ori ai fost orb şi nu m-ai văzut aşa cum trebuie. Oamenii stau, se gândesc, şi ajung să te catalogheze în funcţie de persoanele pe care le-au avut în trecut, şi aici greşesc ei cel mai mult.

Îmi amintesc deseori prima persoană care m-a schimbat în bine cu adevărat, eram pe punctul să renunţ la tot ce înseamnă dans, am ajuns în punctul în care am vrut să zic  STOP , nu mai puteam, nu mai rezistăm, toată lumea îmi spunea că îmi va fi greu, că nu e de mine să fac acest lucru. Apoi, am avut plăcerea să cunosc o  persoană deosebită pe nume Anca. Aveam 15-16 ani, mi-a dat două pălmi şi m-a pus la punct. Un lucru drăguţ care mi-l voi aminti cu plăcere a fost acela de a-mi reproşa faptul că numele de Virgil nu mă reprezintă deloc, “Anca: VICTORios, acest nume te reprezintă, nu lasă pe nimeni să te schimbe, urmează-ţi visul şi nu mai asculta de nimeni” , nu am cum să uit aceste cuvinte care m-au propulsat la maxim, şi am ajuns unde am ajuns 😀  De asemenea persoane avem nevoie în viaţă, acei oameni care cred în ţine cu adevărat, acei oameni care văd în ţine ceva mai special decât văd în ceilalţi, acei oameni care şi-au pus încrederea în mine şi nu le pare rău nici în ziua de azi. Am fost şi voi fi un om respectuos faţă de aceste minunate persoane care mi-au călcat pragul, şi de care îmi voi aminti cu mare drag!

Un ultim sfat! încearcă să mă cunoşti până la final, nu încerca să mă schimbi, nu încerca să mă judeci pentru că nu mă cunoşti şi în primul rând nu știi prin ce am trecut în viaţă, şi un ultim sfat! (BEFORE YOU JUDGE ME,TRY HARD TO LOVE ME)

Daca aș putea da timpul înapoi…mi-aș alege aceiași părinți!

Enjoy The New Blog!

 Respect,

VicToR

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>