Am avut câteva ieșiri pe apă de când s-a terminat prohibiția dar nu prea am avut succes. Nereușita se datorează și vânării acelor pești de dimensiuni mai mari gen somn, șalău sau știucă pe care nu îi vezi în fiecare zi. Vorba aceea: dacă vrei să prinzi pești cât o palmă, prinzi și la noi pe Pocloș. Dar Mureșul are secretele lui și de-asta iubesc acest râu minunat!

     Am avut ocazia să întâlnesc un bătrânel care pescuia la mărunțiș. M-am pus lângă el și l-am ascultat trei ore fără să comentez, să-l întrerup etc. Mi-a explicat tehnici de pe vremea lui, cum se „prostea” somnul sau alți pești vânați de mine. Mi-a spus o vorbă mare pe care am reținut-o: „Victore, primul lucru pe care trebuie să-l înveți când te apuci de pescuit este să NU prinzi pește! Te duci să-ți limpezești mintea!”. După atâția ani de pescuit ajung să îmi spună cineva chestia asta… Am rămas mască, pe bune. Dacă te învinovățești că nu prinzi pește, mai bine îți cauți alt hobby. În încheiere mi-a lăsat un mesaj care m-a trezit din amorțeală: „Du-te la pescuit pentru frumusețea ieșirii în natură, du-te la pescuit pentru liniștea ce doar pe malul apei o găsești, du-te pentru tine și pacea ta sufletească nu pentru peștele care va să vină. Și dacă tot ai ajuns la malul apei încearcă să și prinzi un pește ca să nu uiți de ce ai ieșit în natură. Nu ai prins? Nu e nimic grav, nu dispera și nu pune la suflet eșecul de azi. Gândește-te la reușita de mâine. Sigur va exista un mâine!”.

     Mulți dintre voi mă întreabă de ce mă duc la pescuit, că ei s-ar plictisi de moarte, că nu au răbdare etc. Nu știu de care parte este problema; fiecare cu plăcerile personale. Eu mă simt bine în liniște, în natură, cât mai departe de lumea asta falsă și virtuală în care trăim. Nu mă duc să prind pește neapărat, mă duc să scap de acest virus virtual (internetul). Am ajuns la concluzia că în fiecare ședință de pescuit învăț câte ceva. Așadar ieșiți din casă și mai pășiți și voi pe iarbă… Nu pățiți nimic, relax! :)))
            

     Pace,

     VicToR