Da… O întâmplare nefericită din viața mea dar cu urmări bune, am zis să o scriu pe blog. De ce urăsc eu țiganii? Din ce motive? În mod normal nu trebuie să fim rasiști dar când pățești unele chestii în viață și vin de la aceeași etnie de rahat n-am cum sa nu fiu.

     Se întâmpla prin 2006. Am plecat la cabană împreună cu părinții – eram micuț – la Deda Bistra. Era în luna lui cuptor. Era foarte cald și bine. Într-o zi, după ce m-am săturat de pescuit, m-am hotărât să mă duc să fac și eu baie în Mureș (era amenajată o trambulină improvizată de pe care te aruncai în mijlocul Mureșului, adâncimea fiind de aproximativ 3m). Eram eu, patru țigani și un grup de copilași însoțiți de o femeie care nu prea își avea rostul, din păcate (veți vedea pe parcus de ce zic asta). Am făcut baie, am sărit pe acolo ca un nebun, m-am distrat și după toată nebunia m-am pus să mă odihnesc și eu puțin.

     Cum stăteam eu așa liniștit, un copil de 5-6 ani maxim s-a avântat pe trambulină. Eu credeam că se prostește și că nu se aruncă… era mare apa, n-avea ce căuta cineva de vârsta lui pe acolo (însoțitoarea copiilor unde era?). Copilul înainta pe trambulină fără nici un stres după care îl văd că sare fără nicio taină în apa adâncă de 3m. Am înlemnit, nu știam ce să fac. M-am uitat la acei patru țigani care erau lângă mine: toți erau înalți, aveau peste 23 ani și mă așteptam să se ducă să îl salveze. Dar țiganul tot țigan e și tot kkt moare. Le-am spus să se ducă după el dar niciunul nu și-a clintit picioarele. Nu știu ce m-a determinat să mă duc dar m-am aruncat rapid după copil. Am avut un noroc fenomenal pentru că l-am apucat înainte să intre sub apă dar în clipa în care l-am prins copilul s-a urcat pe mine și m-a băgat la fund. Nu m-am panicat pentru că știam să înot foarte bine încă de la vârsta de 13 ani. Am ieșit și din vârtecușuri create de Mureș care sunt și mai periculoase și în care alții au murit din același motiv: s-au panicat și au înghițit apă. Ok, cum m-a băgat copilul sub apă, se tot urca pe mine de frică și din cauza adrenalinei ce o avea în el. Nu era greu dar în apă nu îi faci față unui copil care se urcă pe tine, te trage la fund… Nu e de glumă. Până la urmă am reușit să îl scot la mal dar vă spun sincer că am băut mai multă apă decât copilul acela. :)))

     Toată lumea era fericită când l-am scos. Pentru mine a fost o întâmplare puțin neplăcută chiar dacă i-am salvat viața copilului. De atunci, când mă duc în satul respectiv, toată lumea mă întreabă ce mai fac și acel copil mă îmbrățișează și îmi mulțumește și în ziua de azi când mă vede. Îi duc cadouri întotdeauna când mă duc chiar dacă eu l-am ajutat. Provine dintr-o familie mai modestă și acești oameni trebuie ajutați cât mai mult.

     Mă întreb totuși: țiganii respectivi de ce nu m-au ajutat? De ce au stat ca niște kkți și s-au uitat cum încerc să-l ajut pe copilul acela? Puteau să vină măcar după ce am sărit dar NU s-au mișcat deși știau să înoate foarte bine. Însoțitoarea nu mai are rost în povestea asta… Dacă ieși cu niște copii și nu poți să răspunzi de ei, lasă-i acasă că altfel îi omori.

     Pe viitor nu vă bazați pe rromi. De fapt, nu vă bazați pe nimeni. ;)) Faceți ce știți voi mai bine pentru că Dumnezeu e sus și vede totul!

     Vă pup și vă respect,

     VicToR!