New Beginning

October 23, 2019

                                 M-am oprit din scris acum ceva ani, deoarece tatal meu a murit atunci cand aveam cea mai mare nevoie de el,  culmea e că mă gândesc acum mai des la el decât atunci când era în viața. De ce fac asta? De ce noi oamenii nu știm să-i apreciem pe cei dragi când sunt cu noi, aici. Tata a murit și golul ăsta nu poate fi umplut de nimic, la fel am procedat si cu bunicul meu, l-am plans mult si am inceput sa il apreciez mai mult doar atunci cand a devenit inger.

             Întradevăr este o perioada mai grea peste care unii trec mai ușor, iar alții cu sufletul mai neted au nevoie de ani întregi să înțeleagă unele lucruri, abia ce îmi revenisem după prima persoană pe care am iubit-o cu adevărat și a plecat dintre noi, a urmat tata. Mulți dintre noi cred sau cel puțin au impresia că e floare la ureche să pierzi o persoană dragă sau un părinte insa  vor află mai târziu cu siguranță.

 

Uneori  nu-i înțelegeam deciziile, nu-i ascultam vorbele, nu mă uitam în ochii lui. Dar, indiferent de orice, de Revelion ciocneam un pahar de suc, aprindeam artificii pe balcon și ne spuneam „La mulți ani”. Era un moment la care țineam foarte mult, desi nu am simtit niciodata cu adevarat sarabtorile de iarna, decat atunci cand eram copil, cum am crescut si au trecut anii nu am mai simtit absolut nimic de sarbatori.

                             Doctorii mi-au zis că tata o să moară. Că e prea bolnav. Chiar dacă nu-mi convenea ce auzeam, m-am resemnat. Îmi ziceam: „Asta e viața, oamenii mai și mor. Important este să trecem cu bine peste astfel de momente pentru că, în final, nu ne avem decât pe noi înșine. Nu are rost să intri în depresie! Adoptă o atitudine matură și gata.” Pe dracu! Când a murit tata, monologul ăla nu a mai funcționat. Aveam în cap numai cuvinte de sictir și durere, cuvinte ce nu pot fi reproduse aici. Obișnuiam să mă consider un om norocos prin simplu fapt  că am ambii părinți. 

 

Apreciați-va părințîi și apropiații cât încă ii mai aveți, pentru că după nu va mai sta nimeni lângă voi să va șteargă o lacrimă, să va ofere un umăr pe care să plangeti, o veți face că mine, singur, cu spatele lipit de un calorifer, încercand să prind din nou putere să trec peste GREU.

 

 

See you soon! 

Am subiectele deja scrise ! God Bless You

One Response to “New Beginning”

  1. Buna,
    M-am regasit in povestea vietii tale si chiar m-a emotionat.M-a facut sa-mi amintesc de tatal meu, care, a murit cand aveam 8 ani, intr-un atentat terorist, si dupa, bunicul meu, la 18 ani, pe care-l.iubeam foarte mult.Oamenii se evapora dupa 2 luni de la pierdere si devin reci si cruzi.Nu vreau sa pozez in victima, dar, a fost greu, ft greu, chiar daca am avut resurse financiare sa ne ridicam, moral, am fost singuri.Banii sunt zero cand inima-ti plange.Cand ai sufletul gol si nu-i nimeni in preajama, sa-ti ofere o imbratisare din toata inima(neprefacuta).Multi oameni falsi care traiesc in deriva.Numai Dumnezeu nu pleaca niciodata.El e mereu acolo si cand esti vesel si cand esti trist. 🙂

    Reply

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>