De ce înjurăm?

November 4, 2016

     De ce înjurăm?

     Eşti prost crescut dacă înjuri ? Nu… un limbaj trivial e un fel de automatism, ajungi să înjuri din obişnuinţă. Sincer, am cunoscut un medic chirurg care înjură, deci sunt oameni foarte importanţi care înjură, oameni de afaceri care fac asta.

     Am avut o întâmplare în trafic (conduc foarte mult datorită noului job-ului): mi-a intrat un „coleg” din trafic în față și era cât pe ce să mă pocnească. Am tras dreapta şi m-am abţinut să îl înjur. L-am lăsat să treacă de mine fără să mă mai enervez și încercând să mă temperez mai mult şi m-am simţit, sincer, mai bine fără să îl înjur. Mi-am zis: „Cine ştie, poate are o problemă, nu e bine să judec oamenii.”
În liceu vedeam faptul că băieţii care înjurau erau mai apreciaţi decât mine, de exemplu, care aveam o educaţie mai bună și eram o persoană mai calmă. Nici nu e vorba de educaţia de acasă neapărat. Cred că se înjură foarte mult şi în alte ţări, nu doar la noi. Problema este natura noastră decăzută şi păcătoasă. Biblia zice: „Enervaţi-vă dar nu păcătuiţi!” (am ţinut minte aceste vorbe de la tatăl meu care e mai credincios de fel). Eu văd înjurătura ca fiind, de fapt, un blestem. Exista blestem înainte de religie dar mă întreb de ce nu vorbim frumos în loc să înjurăm? De ce nu binecuvântăm în loc să blestemăm? Ok, e o formă de descărcare, un fel de răzbunare, în condițiile în care agresiunea fizică e tot mai puţină (deoarece mai demult oamenii recurgeau la violență), însă pe măsură ce tehnologia înaintează nu te mai poţi manifesta prin violenţă şi preferi să înjuri. Înainte să lovești pe cineva, mai întâi îl „avertizezi” cu o înjurătură, aşa am constatat. Dacă e vorba de educaţie, bunicul meu care m-a crescut mi-a explicat frumos faptul că înjurătura te înjoseşte ca om, că pe un copil nu îl înjuri dacă greşeşte pentru că altfel va învăţa de la tine că lucrurile se rezolvă prin violenţă şi aşa va face şi el; în concluzie, îi explici frumos că nu e bine, prin cuvinte! Nu răspunde violenţei cu violenţă!

     Încă o chestie interesantă: am păţit să înşurubez un şurub şi nu reuşeam deloc însă dacă ziceam o înjurătură parcă intra şurubul dintr-o dată, fără prea mult efort. 🙂 Dar am început să mă temperez pentru că în anturajul meu nu se înjură (am ieşit din acele grupuri în care se foloseau înjurăturile). De multe ori cunosc oameni care folosesc înjurătura ca şi semn de punctuaţie. Pur şi simplu fără o înjurătură nu pot compune o propoziţie sau frază. Am vorbit cu unele fete întrebându-le de ce îi simpatizează pe băieţii care înjură, fumează etc și nu au avut o explicaţie, ba mai mult doar una din cinci fete pe care le-am chestionat îi simpatizeză.

     Toată viaţă am fugit de interlopi, de şmecheraşi, de golanii care erau permanent cu carnea în gură.

     Nu ne suportăm între noi, am ajuns să favorizăm puşcăriaşii şi vorbim ca ei dar nu doar pentru că nu suntem educaţi. Am ajuns la o părere personală: înjurăm pentru să suntem supăraţi pe noi înşine, pe cei din jur sau pentru că e la modă dar înjurătura este un semn de neputinţă așa că vă invit să facem un efort să ne abșinem şi să fim mai buni. 

     M-am calmat şi eu, am prea multă iubire în suflet de oferit oamenilor care mă merită cu adevărat şi ştiu să mă aprecieze.

14922964_1475619262452388_1337642396_o

     Sunt în drum spre Delta Dunării cu domnul doctor ginecolog Dutcus Ioan (Titi), cu laptopul în brațe și m-am decis să scriu.

 

 Vă pup! O seară frumoasă!

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>