Am să încep cu un feedback nu foarte pozitiv deoarece la cât de frumoasă e zona – o frecventez de cinci ani deja și am ales să mă duc din nou în concediu în acest colţ de Rai – cazările sunt foarte limitate. La pensiune (sau așa-zisul hotel) prețul este destul de piperat și sunt doar alte șapte – opt pensiuni unde te poți caza. Într-adevăr, mai găsești și vreo două pensiuni gen 40 lei/noapte dar cu baie comună sau afară în aer liber. Eu caut cel puțin pe la 100-150 lei/noapte, nu mă duc la orice căcat pentru că am și eu niște fixuri și vreau să trăiesc frumos. M-am cazat la o pensiune destul de cunoscută în zonă și destul de frumos aranjată, „Fisherman’s”. Puteți vedea un peisaj superb la secțiunea Filmări. Am avut concurs de pescuit păstrăv care a decurs foarte ok pentru mine, clasându-mă între primii zece, performanță pe care nu am repetat-o în Serbia, de exemplu, de unde am venit destul de dezamăgit. Dar tot răul spre bine.

     Vreau să vă povestesc câte ceva despre mâncare pentru că am rămas cu o impresie destul de proastă. Dimineața, la micul dejun, am primit două felii de pâine și o cutiuță foarte mică de gem plus o cană de ceai. Zâmbeam ca prostu singur acolo. L-am chemat pe chelner și l-am întrebat: „Nu te supăra, sincer, îți place ce mi-ai adus aici? Ai mânca?”. Nu e cazul să vorbim despre săturat aici pentru că nu te duci la restaurant să mănânci ca un hapsân. Servești puțin, cât să îți cadă bine, și cu asta basta. Sunt destul de iritat când nu primesc ce merit. La câți bani am lăsat acolo mă așteptam să fiu servit domnește și chiar așa s-a și întâmplat ulterior: mi-a adus un platou mai mare din care da, am putut alege una, alta. A început să îmi spună faptul că la ei așa se servește, că asta e meniul lor; eu m-am comportat exemplar cu ei și ne-am împrietenit ulterior. Restul celor cazați nu au comentat și au mâncat un mare căcat. Vorba-aia, dacă nu „sari” puțin în viață, nu ajungi nicăieri.

     Un alt subiect interesant e pâinea pe care o primești la această pensiune. E tare ca piatra! Și încă un lucru: seara am comandat o ciorbiță de burtă pentru că m-a luat frigul pe nepregătite. Ciorba a fost destul de bună, nu mă așteptam, dar pâinea? Imaginați-vă o farfurie de ciorbă de burtă care în Târgu Mureș la Casa Mureșeană e maxim 8-9 lei, la nebunii ăștia era 16 lei plus 6 felii de pâine gen Bake Rolls care au fost 8 lei!

     Toate ca toate dar peisajul este unul de poveste. Am pus poze la secțiunea Peisaje. Colibița este un loc extraordinar unde mă voi duce mereu cu plăcere. Se aseamănă cu Bezid-ul unde mă duc mai des având două bărci la dispoziţie (proprietate personală 😉 ). Adevărul este că Bezid-ul nu e înconjurat de munți precum Colibița dar e frumos și în plus are o istorie atrăgătoare.

     O provocare mare pentru mine a fost să sar în apa rece de munte care avea o temperatură de 3 grade. În poză se poate observa și zăpada de pe munți. 😀 Îi întrebasem pe localnici dacă e periculos; mulți au început cu basme și legende cum că ar mai fi sărit tineri în Colibița și n-ar mai fi ieșit din apă… În fine, trebuie să fii realist dar am avusesem ceva probleme de sănătate înainte și cu ocazia asta am zis: „Frate, dacă mor… asta e viața!” :)) Eram conștient de faptul că rezistam foarte bine la frig (nu am mai răcit deloc de patru ani. Sunt fericit că am scăpat de probleme și sunt perfect sănătos; mi-am făcut analizele recent și mi-am lăsat doctorul uimit. M-am menținut la 70 kg prin alergat în fiecare seară de la 22:00. Revenire completă de formă!) So… mi-am luat inima în dinți și am zis să fac niște salturi nebunești în apa rece ca gheața. Înainte de săritură m-am udat pe cap cu apă din lac să mă obișnuiesc cât de cât cu temperatura iar apoi m-am avântat în minunatul lac Colibița!!! Ce m-a surprins a fost faptul că nu am răcit și mi-am demonstrat încă o dată că rezist excepțional la frig.

     La secțiunea filmări aveți și săritura!

     Vizitați această locație! Merită!

     Pace!

     Cu stimă și respect,

     VicToR