Fericire?

January 15, 2015

     E cel puțin ciudat să trăiești o viață cu impresia că ai un scop măreț și dintr-o dată să ți se spună: „Tu trebuie să fii fericit!”. A fi fericit pare… egoismul absolut! Adică eu să fiu fericit, doar atât, nimic altceva? Hmmm… ok, hai să aflu mai multe, că dacă e vorba să fiu eu fericit, îmi place cum sună!

     Uitați-vă în jur! Puteți observa lejer lumea alergând nebunește… după ce? După niște căcați de bani! Ce face lumea cu banii? Se știe că banii nu aduc fericirea dar că o pot întreține, chiar un vers al unui prieten bun sună cam așa: „Sigur tu n-ai cum să știi că banii nu cumpără inimi”.

     Fericirea e un fel de drog cu care am fost „injectați” cu toții încă de dinainte de a ne naște dar pe care l-am pierdut când am coborât prin cele cinci lumi. Am pierdut-o și eu (și nu o dată ci de trei ori) dar nu am încetat nici măcar un moment să am încredere în mine și să îmi continui calea către succes și către planurile pe care le-am considerat importante. Am început anul foarte bine pe plan profesional și sunt împlinit din aproapte toate punctele de vedere, mai puțin pe plan sentimental. Îmi lipsește liniștea sufletească, acea persoană care să fie mereu lângă mine, să-mi spună când greșesc și să-mi fie alături când am nevoie. Cele care au avut această șansă și-au bătut joc de mine dar nu le-am întors spatele și nici nu o voi face pentru că nu mă cobor la nivelul oamenilor care nu știu altceva decât să jignească și să profite de pe urma altora. Toate lucrurile îți merg bine când ești fericit; așa am fost și eu și vorbesc din proprie experiență. Dar de o vreme am învățat să îmi fac o viață frumoasă și fără acel suflet-pereche. Știu că îmi va veni și mie rândul să am parte de asta așa că am preferat să acord mai multă atenție carierei. Dacă stau să mă gândesc bine, fericirea nu poate fi atinsă de nimeni, deși speranța există în sufletele noastre chinuite uneori de lipsa unei mângâieri sau a unui sărut. Uneori tânjesc după așa ceva.

     Vă întrebați de ce vorbesc tot timpul despre persoana iubită? Pentru că, până la urmă, poți fi fericit doar dacă împărtășești totul – fiecare succes și fiecare bucurie – cu persoana iubită, cu “your soulmate”.
Dar se pare că mai am de așteptat.

     Doar iubirea întreține fericirea și doar ea caută adânc în suflet orice firmitură de bunătate. Cu toții avem bunătatea ascunsă în suflet, pentru că oamenii sunt creați să iubească și să ofere iubire, chiar dacă mulți nu mai cred asta. De ce credeți că ajut atât de mult copiii săraci, bolnavii, bătrânii? Așa îmi liniștesc sufletul: ajutând. Pe ei cine îi va ajuta dacă noi stăm și ne gândim la bani și la toate rahaturile de zi cu zi?

     Faceți o mică schimbare în viețile voastre și deveniți mai buni. Doar iubind și oferind iubire putem face o lume mai bună. Eu am început demult procesul asta. Voi ce mai așteptați? 🙂

     Există zile la sfârșitul cărora viața ar trebui să ne întrebe: „Doriți să salvați modificările făcute?”

 

     Cu stimă,

     VicToR

12 Responses to “Fericire?”

  1. Atunci ai onoarea cu un rahat ca eu mai sunt in lumea asta de rahat :))
    Sa fii fericit ca meriti !

  2. ))))) nu toti sunt de ca at doar 99% , multumesc la fel iti doresc oricine ai fi …

  3. Si altora le e dor de tine,nu doar persoanei de mai sus…

  4. e interesant, toata lumea iti duce lipsa cand pleci :))) cand eram acasa.. “salut baieti” ce sa zic, nustiu cine sunteti dar si mie imi este dor de unii dintre Mureseni :))

  5. Nu doar cand pleci,Victor.Nu stiam ca esti plecat.

    Sper sa nu ramai doar cu dorul !

  6. Inca o anonima

    Cand ii e dor cuiva de tine, te cauta, si prin asta iti demonstreaza ca ii e cu adevarat dor. Daca nu… sunt doar cuvinte.

  7. E o situatie un pic confuza pentru o persoana care se pricepe cel mai bine sa faca critica literara sa se puna in postura unui cititor ratacit si vrajit de ideile frumoase. Imi face bine sa vad ca mai sunt persoane care nu numai ca nu renunta la ele, dar le dau si mai multa vigoare, le transforma in idei frumoase si vii… Imi face, poate, la fel de bine sa vad ca sunt atatea persoane care le protejeaza, chiar daca, in mod indirect, prin dorinta de a te vedea zambind din suflet, prin a crede in tine. Sunt fericita ca sunt suficienti oameni si din ce in ce mai multi carora nu le e frica sa arate ca simt. Ai sufletul unui copil care are, totusi, suficienta maturitate sa il pastreze asa.
    ,,As we work to create light for others, we light our own way”… Problema cu fericirea Victor nu e ca nu o poti avea, doar ca in momentul in care gasesti si cunosti o fericire superioara, iti dai seama, de fapt, ca fericirea asta atat de umana si defecta e ceva pe care nu te poti baza. Nu te amagi cu ea. Ma indoiesc si nu vreau sa cred ca e scopul final. Cred, insa, ca urmarind acel scop superior, la un moment dat vom da si de ea. Exista cineva mai presus de noi care nu te va lasa niciodata sa alegi cu adevarat mai putin decat meriti. Ce stiu e ca binele intotdeauna se intoarce.
    E ok sa fii trist cateodata, e ok sa o mai dai in bara, alegand persoane nepotrivite… O zice toata lumea… De ce putini ne spun sa pastram acea speranta, sa simtim ca si cand nu am fost si nu am putea fi raniti vreodata?
    Nice post! Take care 🙂

  8. Uneori doar sa lingi o inghetata și sa te uiți în ochii persoanei dragi seamănă a fericire. Dar inghetata se topește, ce sa-i faci??? Frumos !!!